Galerie Video Galerie Foto Carte de oaspeți naturism

Newsletter

Înscrieți-vă la newsletter și veți fi la curent cu ultimele informații.

ok

Contact

Peştera Meziad

 

Peştera Meziad este situată în arealul localităţii al cărui nume l-a împrumutat. Satul Meziad aparţine comunei Remetea, iar peştera este situată pe Valea Peşterii, afluent al Văii Meziadului, la aproximativ 3,7 km amonte de confleunţa celor două văi.


La Peştera Meziad se poate ajunge pe DN 76 Oradea - Deva, din centrul oraşului Beiuş. De aici se urmează indicatoarele rutiere spre localitatea Roşia, iar din satul Remetea drumul continuă pe bifurcaţia spre dreapta, spre satul Meziad (6 km).


Primele menţiuni despre existenţa Peşterii Meziad apar în anul 1861, când K. Peters face primele referiri la existenţa ei. Peştera a fost explorată, amenajată sumar, descrisă şi cartată pentru prima dată, pe un sector scurt, de la intrare, înainte de anul 1900, de către Czárán Gyula. Ulterior, în 1921, o echipă de speologi condusă de Emil Racoviţă, a continuat explorarea peşterii, descoperind galerii noi, care însumau atunci o lungime de 3,5 km. Cercetările speologice au fost continuate de către geografi şi speologi precum T. Rusu, Gh. Racoviţă şi V. Crăciun, care în 1974 o recartează cu teodolitul. Azi lungimea totală a galeriilor însumează 4474 de metri.


Vizitatorul este impresionat de măreţia golului subteran încă de la intrare, unde portalul peşterii îl întâmpină cu o arcadă, de o geometrie aproape perfectă, a cărei deschidere este de 9 x15m.


Peştera Meziad, una dintre cele mai frumoase peşteri din Apuseni, datorită spectacolului oferit ochiului uman de armonia şi diversitatea peisajului subteran, se defăsoară pe două nivele. Cele două nivele sunt diferite atât sub aspectul desfăşurarii spaţiale cât al fizionomiei. Alternanţa de sectoare largi, spaţioase cu galerii înguste şi joase, au determinat amenajarea peşterii pentru vizitare, doar pe anumite sectoare.

 

Nivelul inferior al peşterii se desfăşoară pe o lungime de 1542 metri, prezentându-se sub forma unei galerii inalte, în care senzaţii de spaţialitate şi monumentalitate cuprind orice vizitator. Înălţimi de 15-20 de metri şi laţimi de 20-30 de metri imprimă o nota de grandoare golului subteran. Spectaculozitatea este oferită de mulţimea şi frumuseţea formelor carstice generate sub acţiunea apei, precum şi de existenţa unui curs de apă temporar, pe care, în momentele de nivele mari, se formează mici lacuri subterane.


Nivelul superior are o lungime totală de 3208 metri şi prezintă trei zone în care se racordează cu nivelul inferior. Astfel, cele două nivele comunică prin intermediul Galeriei Descendente, a Galenei de Joncţiune şi a Gîtului Dracului. Un spectacol impresionant, prin monumentalitatea generată, îl oferă suprapunerea celor două nivele în zona numită Podul Natural, unde tronsonul vizitabil ajunge la o înălţime de 35 de metri.


Galeriile nivelului superior se carcaterizează printr-o fizionomie întortocheată, sub formă de labirint, cu aspect dentritic. De asemenea concreţionarea este aici mult mai accentuată faţă de nivelul inferior, stalacmitele, stalactitele, coloanele, scurgerile parietale sub diferite forme fiind prezente în număr mare. Aceste forme ale reliefului carstic sunt cele care dau frumuseţea specifică golurilor subterane, acelea care, prin poziţionare, forme şi culori încântă ochiul şi sufletul vizitatorului.


Dintre toate galeriile etajului superior cea mai frumoasă este, indiscutabil, Galeria Gururilor. Planşeul acesteia este pavat, pe aproximativ 100 de metri, cu mici baraje de calcit, care delimitează micile excavaţii rezultate în urma procesului de dizolvare sub acţiunea apei.


Pestera a avut o evoluţie îndelungată în timp şi ea a luat naştere prin captarea în subteran a două pâraie, în timpuri geologice diferite, a căror scurgere subterană a creat cele două nivele de carstificare. Pe parcursul evoluţiei sale peştera a fost colmatată cu aluviunile aduse de cele două cursuri subterane de mai multe ori, fapt demonstrat de prezenţa unor depozite groase de nisipuri şi pietriş, care, în unele locuri au umplut galeriile mai puţin înalte ajungând până la tavan. În perioadele de colmatare bruscă, în galeriile şi sălile mai puţin înalte de la acea vreme au fost prinse animalele sălbatice care se adăposteau aici. Astfel Peştera Meziad adăposteşte fosile ale ursului de cavernă (Ursus Spelaeus), conservate în stratele de aluviuni şi depozitate cu precadere în Sala Oaselor.


Condiţiile bioclimatice ale peşterii oferă condiţii prielnice pentru hibernarea diferitelor specii de lilieci, o colonie a acestora fiind adăpostită în Sala Liliecilor.


Datorită climatului subteran, cu temperatură şi umiditate constantă, Peştera Meziad poate fi vizitată pe tot parcursul anului. Fiind declarată şi rezervaţie naturală peştera se vizitează doar cu ghid.

 

Pentru a vedea imagini click aici.

Înapoi