Galerie Video Galerie Foto Carte de oaspeți naturism

Newsletter

Înscrieți-vă la newsletter și veți fi la curent cu ultimele informații.

ok

Contact

Cetăţile Rădesei

 

Cetăţile Rădesei, un grandios monument sculptat de marele maestru Natura, în stânca Munţilor Bihorului, se găsesc la obârşia Someşului Cald, în platoul Padiş, judeţul Bihor.


Accesul la peşteră se poate realiza prin intermediul drumului Oradea - Deva, până la Sudrigiu, de unde se urmează drumul spre Pietroasa si mai departe spre Padiş. De pe platoul Padişului se urmează drumul forestier şi, totodată, traseul turistic spre Lacul Vărăşoaia, iar de acolo pe o frumoasă potecă de munte, se ajunge la Cetăţile Rădesei, traseul fiind marcat cu indicatoare turistice.


În literatura de specialitate peştera este menţionată pentru prima dată în 1903, de către cel care poate fi considerat „părintele turismului speologic" în Apusenii Nordici, Czaran Gyula. În 1921, E. Racoviţă şi R. Jeannel menţionează importanţa ştiinţifică a peşterii întro lucrare de specialitate, pentru ca, în 1976, să fie publicată prima hartă a peşterii de către M. Bleahu.


Portalul înalt şi impunător al peşterii introduce vizitatorul întro lume mirifică, care se transpune în exemplul viu al transformării impunătoarelor goluri subterane în chei sălbatice, peştera aflându-se întrun stadiu avansat de evoluţie. Intrarea are 15 mentri înălţime şi 7 metri lăţime, desfăşurându-se sub forma unei ogive, prin care se strecoară pârâul Rădesei.


La ape mici peştera este uşor de vizitat, nu necesită echipamente speciale, dar în timpul viiturilor, când apele umflate ale pârului o inundă, devine impracticabilă.


Peştera se prezintă sub forma unei galerii unice, cu o alternanţă de sectoare înguste, care iau forma unor tuneluri, cu sectoare largi, sub formă de săli. Lungimea totală a peşterii este de 212 metri.


Peştera începe cu un coridor îngust cu o lungime de 15 metri, în tavanul căruia, la intrare, timpul a sfredelit o fereastră, prin care iluminarea peşterii se face natural. De altfel, întreaga peşteră beneficiază de iluminat natural, datorită prezenţei unor hornuri înalte care au perforat tavanul, lăsând lumina zilei să bucure ochiul vizitatorului cu frumuseţile ascunse în pântecul muntelui. După primul coridor, peştera se lărgeşte întro primă sală, a cărei lăţime ajunge până la 30 de metri. Pârâul Rădesei îşi materializează aici scurgerea în albie întrun pat de rocă, presărat cu praguri şi repezişuri. Ochiul vizitatorului se bucură aici de culorile pietrelor lucioase, iar urechea percepe sunetul liniştitor, amplificat de ecoul golului subteran, al apei care se zbate să treacă peste micile praguri din albie. În peretele stâng al sălii tronează un pinten de calcar mai dur, care îngustează puţin galeria, dar dincolo de el, prin deschiderea unei superbe arcade în boltă, lumea subterană se deschide monumental. În tavan răzbat spre suprafaţă 4 hornuri, ferestre naturale, prin care lumina zilei se strecoară cu uşurinţă, împrăştiindu-se în subteran, devenind difuză spre marginile galeriei. Din punct de vedere morfologic hornurile sunt avene, care au luat naştere prin prăbuşirea unor porţiuni din tavanul peşterii, în cadrul procesului de decopertare a golului subteran şi de transformare a acestuia în chei, forme ale reliefului de suprafaţă. Atmosfera de lumini şi umbre crează vizitatorului sentimentul că pereţii marginali se depărtează, generând senzaţia vastităţii subterane, unde lumina, focalizată de „reflectoarele" naturale, nu este suficientă pentru a evidenţia detaliile.


Dincolo de sala, pârâul îşi continuă drumul subteran printr-un coridor îngust, unde, în sectoarele de coturi, stau prăbuşiţi buştenii aduşi la ape mari, care se constituie în punţi naturale de traversare. Prima parte a acestui sector este destul de întunecată astfel că aici se recomandă folosirea lanternelor, mai ales la traversarea peste sectorul cu buşteni, unde, întro clipă de neatenţie, piciorul vizitatorului poate face cunoştinţă cu apa rece a pârâului. Nu se întâmplă însă nimic grav, adâncimile albiei fiind aici reduse, doar senzaţia de rece şi umed poate să determine un oarecare disconfort. Galeria continuă dincolo de sectorul buştenilor prinşi în coturi, pe o distanţă scurtă şi imediat după acesta bolta peşterii se frânge brusc, sub un perete de calcar, iar nu departe se găseşte ieşirea din peşteră. După ieşirea din subteran pârâul Rădesei îşi continuă drumul îngust, flancat de pereţii înalţi şi verticali de stâncă ai Cheilor Someşului Cald, căci, la doar câţiva zeci de metri are loc confluenţa dintre cele două ape curgatoare.


Peştera este amenajată sumar, cu scări de lemn, uneori dublate de lanţuri metalice prinse în peretele de stâncă, acolo unde trecerea este mai dificilă.


Datorită poziţiei favorabile şi accesibilităţii sale, peştera poate fi vizitată de către oricine doreşte să-şi bucure ochii şi sufletul cu măreţia, grandoare şi misterul oferite de golurile subterane, adevărate oaze de relaxare pentru omul modern, prins în vâltoarea cotidianului citadin.

 

Pentru a vedea imagini click aici.

Înapoi