Galerie Video Galerie Foto Carte de oaspeți naturism

Newsletter

Înscrieți-vă la newsletter și veți fi la curent cu ultimele informații.

ok

Contact

Valea Sighiştelului

 

Valea Sighiştelului se găseşte în partea vestică a Munţilor Bihor, acolo unde Ţara Beiuşului se întâlneşte cu versanţii puternic înclinaţi ai munţilor. O vale sălbatică şi spectaculoasă, grefată pe carstul Munţilor Bihorului, Valea Sighiştelului oferă ochiului turistului rătăcit în căutare de frumuseţi naturale, o vegetaţie bogată, mici căderi de apă care formează cascade în miniatură, misterioase goluri subterane de tipul grotelor şi peşterilor, săpate în stâncă, buşteni căzuţi peste apa pârâului, care se constituie de cele mai multe ori în punţi naturale, peste care turistul poate traversa valea dintr-o parte în alta.


Deşi relativ modest mediatizată, Valea Sighiştelului reprezintă unul dintre cele mai spectaculoase şi atractive complexe carstice din Munţii Bihorului, oferind turiştilor îndrăgostiţi de natură peisaje mirifice.


Deşi întreaga vale nu măsoară decît 9 km, aproape jumătate din aceştia (4 km) îi străbate printre pereţi verticali care fac din sectorul sau inferior o adevărată citadelă. Cheile Sighiştelului apar sub forma unui promontoriu cu ţeasta despicată, încadrate într-un spaţiu depresionar.


Intrarea în chei debutează promiţător; două bastioane calcaroase întîmpină cu abrupturile lor spectaculoase: în stînga, Dealul Tibocoaia, în dreapta Faţa Pietrii, ambele găzduind numeroase guri de peşteri. Dealtfel bazinul Sighiştelului se înscrie între cele mai endocarstificate areale din ţara noastră, cu 160 de peşteri răspîndite pe numai 15 km2 (peste 10 peşteri/km2 cînd densitatea la nivelului întregului carst al ţării noastre atinge doar 2,3cavităţi/km2). În cele două culmi menţionate se deschid peşterile: Tibocoaia, Peştera de la Varniţă, Peştera Calului, Peştera de la Faţa Pietrii etc. şi izbucul de la Hidre ce-şi revarsă apele dintr-o nişă demnă de o resurgenta mai bogată.

 

În continuare valea urcă impetuoasă, pădurea intră în drepturile ei peste tot unde verticala a renunţat să se impună în peisaj cu austeritatatea-i recunoscută. Urcăm şi noi odată cu ea, admirînd deschiderea ogivală a podului natural numit Peştera cu Punte sau contrafortul stîncos al Pietrei Lungi; un abrupt de peste 50 m înălţime. Mai spre amonte, abruptul Căzătura Lupului stă faţă în faţă, dintr-un capriciu comparativ al naturii, cu pereţii verticali ai Dealului Corbasca. Aici copacii seculari, cu tulpina lor prelungă şi dreaptă, au un serios concurent multimilenar - piscul ascuţit al Pietrei Şoimului. În jurul său calcarul pare un burete spongios, cu o multitudine de peşteri, peştera Corbeasca este cea mai cunoscută dintre ele, cei 300 m galerii adăpostind lacuri limpezi - pitoresc este Lacul de Cristal - gururi, stalactite, coloane şi mari depozite de lapte de piatră - montmilch.


Amonte de confluenţa cu Valea Frăpsinesei, aspectul de cheie sălbatică se accentuează. Profilul transversal se îngustează atît de mult încît talvegul ocupă toată albia, nu mai lată, uneori, de 2-3 m. Deşi înălţimea pereţilor nu este grandioasă, 30-60 m, apropierea lor atribuie peisajului acea nota de inaccesibilitate şi sălbăticie specifică marilor străpungeri morfohidrografice. La baza versantilor răsar izbucuri, tot în versanţi se deschid larg intrarile în cele mai importante peşteri ale văii: Peştera din Dealul Secătura, Peştera Coliboaia şi Peştera Măgura.


Fără îndoială, Peştera Măgura (1885 m) se situează în fruntea oricărui "top" al cavităţilor din valea Sighiştelului, atît ca dezvoltare, cît şi ca morfologie subterană. Este amplasată în versantul drept al văii, la 55m înălţime faţă de vale, respectiv la o distanţă de 4,2 Km fata de localitatea Sighiştel. Dispoziţia galeriilor are forma de reţea labirintică, sălile de dimensiuni impunătoare alternănd cu galeriile mai înguste. Vizitarea peşterii presupune parcurgerea a numeroase galerii, a căror denumire, inspirat aleasă, sugerează principala lor avuţie atractivă: GaleriaVălului, Galeria Gururilor (cu Coiful lui Gingis Han), Galeria Amforelor, Galeria Scăldătorilor (cu numeroase gururi), Sala Minunilor, Galeria Urşilor (cu mari depozite osteologice aparţinînd lui Ursus spaeleus) etc.


Speleotemele ce tapisează spaţiile monumentale ale peşterii şi peisajul subteran, de o măreţie unică, fac din Peştera Măgura un obiectiv turistic cu un potenţial de atractivitate deosebit. Nu putem părăsi valea Sighiştelului fără a aminti că doar un interfluviu, Culmea Măgurii, o desparte de valea Crăiasei, cu a sa renumită: Peştera Urşilor de la Chişcău (1500m). Peştera Urşilor cu bogaţia sa de spaleoterme, cu mari cantitati de oseminte ale ursului de cavernă, a fost amenajată la cele mai noi cerinţe ale turismului modern, veritabil punct de plecare în introducerea în circuitul turistic de anvergură şi a Cheilor Sighiştelului.
Vizitarea cheilor poate avea drept punct de plecare drumul national 76 Turda - Lunca Vaşcăului, care în localitatea Cîmpanii de Sus, se ramifică continuîndu-se cu o şosea pietruită spre satul Sighiştel, unde sînt situate cheile. Alt traseu posibil escaladează, dinspre Peştera Urşilor, Culmea Măgura şi coboară în chei pe o potecă marcată cu punct roşu.


Pentru a vedea imagini click aici.

Înapoi