Galerie Video Galerie Foto Carte de oaspeți naturism

Newsletter

Înscrieți-vă la newsletter și veți fi la curent cu ultimele informații.

ok

Contact

Valea Videi

 

Constituie o zonă aparte în ansamblul zonelor carstice din Bihor care se remarcă prin numărul mare de izvoare şi izbucuri care trădează o intensă activitate carstică, în care se remarcă cheile Videi, cele mai lungi chei din Munţii Apuseni, peste 10 kilometri, cu aspectul unei imense potcoave pe ai cărei versanţi şi interfluvii se găsesc numeroase peşteri şi avene dintre care remarcăm peştera Cubleş, bogat concreţionată şi peştera aven Giloasa. Pe versanţii cheilor se evidenţiază numeroase talveguri suspendate, reminiscenţe ale văilor afluente, iar în albia văii sunt spectaculoase marmite de eroziune, formate în sectoarele de stagnare a apei şi formare a bulboanelor.


Cheile Videi sunt situate în bazinul mijlociu şi cel superior al văii, fiind delimitate în aval de lacul omonim, iar în amonte, de confluenţa văii menţionate cu afluentul său, Viduţa. Se desfăşoară sub forma unei potcoave cu laturile evazate şi cu convexitatea orientată spre nord-nord-vest. De la obîrşiile sale, situate în partea vestică a compartimentului carstificat de la Zece Hotare, şi pînă la vărsarea în lacul ce-i poartă numele, valea Videi străbate o regiune de un pitoresc rar întâlnit. Apele sale apar dintr-o salbă albastră de limpezi izvoare ce confluează într-un afluent de obârşie, valea Letii. Izbucurile sunt dealtfel prezenţe notabile în peisajul văii şi al cheilor, ele se ivesc, de obicei, la baza abrupturilor calcaroase, fie cu o discreţie desăvârşită, ivindu-se printre trenele de grohotişuri ce parazitează racordul versantului cu valea, fie ţâşnind din gura unor peşteri a căror deschideri impresionante nu spun nimic despre lungimea galeriilor subpămîntene pe care le străbat, înainte de a vedea lumina zilei.


Fiecare dolină, fiecare uvală posedă în vatra sa un mic ponor, mascat de permanenta aglomerare de material eluvial. Funcţia de sorb şi-o îndeplineşte pînă la urmă, chiar dacă unele lacuri de dolină rezistă mai mult timp, datorită impermeabilizării temporare a fundului dolinei cu depozite argiloase. Aval de confluenţa pâraielor Letea şi Viduţa, începe Valea Videi, în morfologia căreia se impun cu gravitate cheile. Peisajul lor va însoţi turistul rătăcit pe aceste meleaguri, până la debuşarea râului în lacul de acumularc Vida, care străbate o distanţă apreciabilă printre pereţii înguşti ai văii.


Particularităţile morfologice ale Cheilor Videi devin o sursă inepuizabilă de valenţe turistice izvorâte din profilul transversal îngust, cu apropierea accentuată a versanţilor ce strâng, precum o uriaşă menghină, talvegul, cu o înălţime a abrupturilor laterale ce ating frecvent valori de 200-250 m. Etalarea reliefului pe verticală devine o regulă căreia întreaga ambianţă peisagistică nu i se sustrage ci, dimpotrivă, caută prin orice mijloace să o confirme. Dacă în sectorul din amonte cheile au o desfăşurare orientată de la est la vest, în zona mediană apare o buclă uriaşă ce descrie un arc de cerc, la început spre nord-nord-vest, iar apoi spre sud-sud-est. Intrăm dealtfel în zona de maximă meandrare, unde rîul, privit de la înălţimea versanţilor, seamănă cu un şarpe sticlos ce s-a rătăcit printre calcare.

 

Între planurile înclinate ale versanţilor, uneori de-a dreptul verticali, turistul va descoperi nu numai forme ale morfologiei de detaliu specifice tuturor sectoarelor de chei, ci şi numeroase talveguri suspendate, reminiscenţele văilor afluente, dezmembrate prin pătrunderea în subteran, sau umerii rezultaţi prin părăsirea de către râu, la nivele superioare de evoluţie, a vechilor meandre. De o frumuseţe deosebită sunt şi marmitele de dimensiuni apreciabile din albia văii, loc în care apele stagnează dând naştere bulboanelor ce îse găsesc răsfirate pe întreaga vale. Lacul Vida, situat la extremitatea din aval a cheilor, impune acestora o valenţă estetică aparte, lărgind prin prezenţa lui oferta turistică, multiplicînd posibilităţile de integrare a zonei într-un circuit turistic propriu-zis, prin dezvoltarea unor alte forme de turism, decât cel classic de recreere.


O notă de frumuseţe şi farmec aparte conferă Cheilor Videi peşterile şi avenele, răspîndite în pereţii abrupţi sau pe interfluviile văii, în întregul bazin hidrografic aferent, de la obîrşie pînă la ieşirea din calcare. În întregul bazin hidrografic al Videi au fost descoperite şi cercetate până în present 136 de cavităţi subterane naturale, ceea ce conferă acestui areal un indice ridicat de endocarstificare. Dimensiunile peşterilor variază între 5 şi 773 metri lungime, majoritatea cavităţilor intrînd în categoria formelor de mici dimensiuni. Printre cele mai cunoscute peşteri din valea Videi, dar şi din Munţii Pădurea Craiului, se numără cea de la Cubleş (350 m lungime), situată în versantul stîng al văii Blajului, afluent pe dreapta al Videi. Golul subteran se compune dintr-o galerie înaltă şi largă, ce se ramifică în două braţe, bogat concreţionate. Gururile, scurgerile parietale, stalactitele, stalagmitele, coloanele (renumit este ,,Palmierul", o coloană uriaşă ce sprijină bolta galeriei din dreapta intrării) împodobesc, mai ales, sectoarele terminale ale galeriilor, înscriind peştera în rîndul obiectivelor turistice care merită vizitate. Prin cei 773 m lungime, Peştera-aven Giloasa deţine primul loc în ceea ce priveşte dezvoltarea cavităţilor din zona.


Pe Valea Videi se poate ajunge pornind din drumul naţional Oradea - Deva (DN76, E79), urmând apoi ramificaţia pe drumul judeţean care porneşte din Sîmbăta, spre Dobreşti, un vechi centru al prelucrării primare a bauxitei, azi nefuncţional. Din această localitate porneşte drumul spre Vîrciorog, care se ramifică ulterior, latura din dreapta continuîndu-se cu drumul forestier spre cantonul Vida. Şoseaua, asfaltată pînă aproape de chei, urmează versantul drept al văii şi ne oferă numeroase puncte de ,,belvedere" asupra cheilor. În amonte de canton cheile se integrează într-un peisaj neafectat de intervenţia antropică, accesul fiind posibil numai pe jos, printr-o regiune sălbatecă, dar cu atât mai pitorească.

 

Pentru a vedea imagini click aici.

Înapoi